Everybody lies

[Isolde du Maurier]

• Se simti ciudat, ca si cum toate piesele s-ar fi reunit intr-un puzzle, si ar fi dat imaginea completa, frumoasa si clara a sa. Ii fusese dor de atingerea lui, de respiratia care ii incalzea pielea. De remarcile lui ironice si amuzate, zambetul si tacerea care se lasa intre ei, si care era, totusi, graitoare. Regreta toate acele clipe in care fusesera despartiti, in care nu fusese posibil ca ei sa fie impreuna. Oftand, ii raspunse la salut, fiind constienta de lumea care se uita scandalizata la ei.
  
  "Iarta-ma", ii spuse simplu, prinzandu-i mainile in jurul gatului si afundandu-si capul in pieptul sau.
  
  In acel moment, simtea ca nici macar un sarut nu o mai putea ajuta, si tot ce vroia era sa-l imbratiseza, sa stea ghemuita la pieptul lui, ca un copil sub aripa protectoare a mamei.