happiness is nothing unless shared

[Ivy Thibault]

• Ivy ii privi pe atacatorii ei cu niste ochi speritati. Inchise un ochi si incerca sa ocheasca. Unul dintre barbati se arunca spre ea, insa viperina fu mai rapida si ii trase un glont in abdomen. Barbatul se prabusi si Ivy isi dadu seama ca nu voise sa il omoare. Se temea sa nu il nimereasca pe Kurt, pentru ca in urmatoarele minute, fu acaparata de toti barbatii care ramasesera. Trase glont dupa glont, in sold, glezna, sau incheietura. Incerca sa ii dezarmeze pe cei care veneau spre ea cu arme in mana si sa ii imobilizeze pe cei care se aruncau cu mainile goale. Asta insemna ca omorase doar un singur om. Stia sigur ca, dupa ce totul va fi gata, Kurt va relua treaba si ii va ucide si pe cei ramasi pentru a o scapa de probleme. Sau daca se insela, urma sa moara din cauza ranilor. Insa se simtea parca mai bine daca nu ii omora cu mana ei. In fond, barbatii astia nu ii facusera niciun rau... in afara de faptul ca voisera sa o omoare pe ea si pe prietenul ei cel mai bun. Deci totusi, poate ca nu erau asa de nevinovati. Se intreba de ce avea toate aceste momente de regrete sau indoiala. Poate ca la urma urmei nu era o viperina chiar asa de buna.
  
  Cand toti atacatorii erau lesinati pe jos, Ivy nu fu surprinsa sa vada ca Kurt provocase mult mai multi decat ea si ca el era gata deja. Ii zambi rusinata si ii intinse pistolul inapoi.