The smell of irony

[Artimei N. Denver]

Ridcase ochii si se izbi de o imagine foarte sinistra, desi se afla la metri buni de usa vazuse ca in tocul era o domnita destul de dezgustata aparent de locul ala. Chiar vroia sa nu-i mai atraga atentia. Se vedea ca o imbufnata, lintata astepta sa se elibereze o masa din incapere ca sa poate sa-si comande in liniste o bautura de culoare roz. El unul nu avea nimic cu ea, statea linistit in singuratate absoluta in frigul de fara, de fapt nu era frig doar ca batea un vintisor mai rece.

Daduse pe git restul de cafea si aruncase ochii pe menu. Avea sa maince ceva daca tot venise aici, caci acasa se spinzurau soarcecii de foame prin frigider, nu vea grija de el in privinta mincarii, de sta cauta o fata care sa-l iubesca suficient incit sa fie gata sa-i mai faca si mincare. Isi comanda o lazania si lasa pentru desert o bucata de tort, sensul vietii lui. Din cind in cind mai ridica ochii in sus ca sa vada ce face alintatura din usa. Ii place sa-si ia la condei cite o persoana si sa analizeze gesturile, mimica, asa cunostea el mai bine oamenii si in acea zi pusese ochii pe acea micuta.