Letter for Mr. Darknes

[Artimei N. Denver]

Fusese suficienta o singura clipa si ziua deja mergea cu fundul in sus. Avea de trimis o scrisoare urgenta si din adins nu gasea o bufnica cit de pacatoasa nu era ea. Toate sunt ocupate, fireste a venit prinmavara, incep sa joace hormonii si amorezii au luat toate bufnitele pentru expedia scrisorele siropoase cu inimioare desenate pe cimp, iar oamenii cu picioarele pe pemint nu puteau incheia tranzactii de care le depindeau viata. Daca nu trimetea acea scrisoare pina la sfirsitul zilei, si e de mentionat ca deja era ora 20, le spunea adio banilor sa-i pentru jumate de an inainte. Era cea mai mare afacere pe care o incheiase in toate viata lui.

La inceput i se paruse ciudat ca si vrajitorii se ocupau cu chestiile astea Incuiate, dar pe urma de obisnuise, oricum erau maximum trei vrajitori si trebuia acum sa-i trmita scrisoare celui mai important dintre ei. Habar nu avea cum se numea, dar toti ii ziceau Mr. Darknes. El fusese prima persoana in care acel domn avusese cit de cit putina incredere si nu vroia sa piarda un locusor caldut linga un asemenea om cu autoritate.

Ultima idee salvatoare era scoala, buna lui scoala, unde mereu puetai gasi cite o bufnita gata de munca. Urca rapid trepetele hambarului si pusese mina pe cea mai buna prietena a lui. Eves, mereu ii ducea corespondenta in anii de scoala si observa ca pasarea nu-l iutase. Ii daduse putin zahar, s-ar fi parut ciudat, dar bufnita aia minca si zahar. Ii legase scrisoare de piciorus si ii dause drumul sa zboare dupa ce ii spusese dresa si o saruta pe cioc. Rasufla usurat ca pututse sa trimita scrisoarea cu un prieten de nadejde. Prinvea pe geam observind cum micuta pasarea se evaporase practic in zare.