my favourite game

[Rosalie Vivienne Alden]

Nu stia de ce, insa pur si simplu ii facea placere sa stea de povesti cu acel tip numit Kurt. Era ceva destul de ciudat, avand in vedere ca era un necunoscut pentru ea. Oare faptul ca era fratele Odettei o impulsiona sa simta o brusca familiaritate si cu el? Chicotise la gandul imprejurarii in care se cunoscusera acum cateva minute, iar acum practic statea la masa cu un strain palavragind si band wiskey . Mai luase o gura din pahar si se gandise la ceea ce i-a spus baiatul mai devreme. Da, nici ea nu era tocmai cum o cunostea lumea. Doar persoanele cu adevarat apropiate ii stiau de fapt secretele si felul de a fi.

Persoanele .. cine avea nevoie de ele? Uneori ar vrea sa fuga de toata lumea din jurul sau, dar alta data simtea ca avea nevoie de iubire din partea apropiatilor. Deci da, gandea ciudat , dar practic, putea spune. Si ea fusese selectiva la prieteni .. a stiut cum sa ii aleaga, sau cel putin asa spera ea sa fie . Considera ca are parte de tot posibilul si imposibilul in viata sa. Niciodata nu avea stare , ii placea sa fie inconjurata de cei dragi.

"Da, chiar imi plac." , adaugase ea la final cand isi amintise ca mai era o persoana alaturi de ea. Se uitase in jur .. Cam gol locul si sincer nu ii displacea. Era o liniste dementiala. Probabil linistea dinaintea furtunii.