The smell of irony

[Artimei N. Denver]

Sa pare ca miss imbufnata in sfirsit si-a gasit un locsor potrivit si ce coincidenta chiar lina masa lui. Bun avea sa se inceapa disractia. Ii arunca citeva priviri desi nu prea stia ca are de facut, in fine venise aici cu alt scop nu acela de a intimida o blonda in cicolata. Asta era prima lui parere despre ea si nu avea sa o schimbe nici mort. Nu i-a placut nici o data un asemenea tipaj de oameni, dar trebuia sa studieze si specimentele care nu-i sunt la inima, asa putea fi diferit de ei si sa nu comita aceleasi greseli pe care le fac.

Avea o logica cit se poate de ciudata i s-a mai zis ca da impresia unui om cazut de pe luna. Vorbea adesea sofisticat si cei din jur nu-l prea intelegeau, mai ales cind ii mai scapa si cite un cuvint in alta limba. Era un mic poliglot as spune, invatase din toate cite putin, asa la nivel comunicativ. Nu avea sa paraseasca Anglia pentru nimic in lume, era o tara prospera, dar de calatorii nu s-ar fi dezis nici o data.

Revenind la obiectul pentru studiu. Nu putuse sa-si stapinesca cind auzise ca bea ceai cu lamie. Se gindise la ceva mai interesant, dar bine fie si asa, nu era o alegerea rea, era cit se poate de banala.