The smell of irony

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Continua sa priveasca lemnul banal al mesei, incercand sa nu ignore acea senzatie ciudata ca este privita. Se obisnuia ca oamenii sa o ignore, sa nu o bage in seama, sau sa rada de ea, dar nu si sa continue sa o priveasca. Probabil ca daca ar fi fost mai enervata s-ar fi ridicat si s-ar fi duelat cu acel tip, in mijlocul Incuiatilor. Insa nu avea de gand sa incalce atat de multe reguli.
  
  "Te chinuie cumva talentul?" se auzi ea vorbind, ridicand capul si uitandu-se senina la necunoscut, cu un zambet malitios pe fata.
  
  Se intreba de ce vorbise, mai ales cand in urma cu cateva minute isi impusese sa taca, si sa nu faca nimic. Uneori nu se intelegea nici pe sine. Ridica cana cu ceai la nivelul buzelor, sorbind din lichidul fierbinte, care-i incalzea trupul si ii facea venele sa clocoteasca. Puse imediat obiectul jos, privindu-l ca pe un demon, si simtind cum caldura incepe sa o cuprinda. Ura caldura, ura tot ce tinea de 'cald si bine'. Ea iubea frigul, ii placea sa-i fie 'frig si rau', sau orice, numai sa nu ii fie cald.