I hear your heart beat

[Artimei N. Denver]

Se ridica intr-un final de la podele avea ochii tulburi, de parca fusese posedat de geniul melefic ce azuse in el foarte mult timp. Ii era rau, probabil ca ingerase ceva nepotrivit pentru el. Si parca nu facuse nimic inafara de a bea niste potiune pentru insomnii.... sau nu. Se uita mai bine la sticluta si la eticheta O Mai!!!!!! bause cu totul altceva, si habar nu avea ce anume, era unul dintre experimentele lui nefericite pentru a perfectiona o potiune. Simtea ca-i arde fata, si ca se infierbinta tot mai tare. Nu era bine, avea planificata o intilnire cu o fata pe care trebuia sa o ajute, dar se pare ca ea il va ajuta ducindu-l pina la spital. Cauta un antidot pentru chestia aia, dar pe naiba, nu gasise nimic. Se pare ca sticla care s-a spart astazi dimineata si era antidotul pentru asta. Se spala pe fata si bause circa 2 litri de apa rece impreuna cu un pumm de pastile antifebra, spera sa nu moara inainte de a ajunge macar in castel.

Liniste mortala..ceva incredibil, dar adevarat. De cind scoala era cufundata in liniste? Asta era imposibil chiar si pe 40 de grade era o galagie infernala, dar nu acum pe doar 35. Ceva nu era in regula, se pare ca nu doar Cercetasii si-au mutat funduletele da aici, dar intreaga materie vie am luat trenul si go. Intra fara nici un imprediment in scoala si rasufla usurat cind zari un grup de 'pufulete' dragute, semn ca lumea sa afla inca pe aicea. Intra in Mare Sala si incepu sa caute cu ochii pe cineva, desi era singura fiinta vie de acolo, in afara de el fireste, pe el se gasise de mult, i-au trebuit citeva secunde bune ca sa cuprinda intreaga incapere cu ochii.

Se indrepta spre ea cu pasi siguri, dar moi, silentiosi, nu vroia sa sperie pasarica de pe ram.