always second guessing

[Ivy Thibault]

• Me and Kurt
  
  Viperina intră în muzeu mirată. Nu mai fusese niciodată aici, deşi îi povestiseră mulţi despre acest loc. Tavanul se termina într-o boltă undeva deasupra capului lui Ivy, însă viperina nu îşi putu da seama unde, şi asta pentru că avea aceeaşi culoare ca şi cerul. Prin jurul ei vedea doar obiecte de vâjthaţ vechi, unele semnate, altele care habar nu avea ce sunt din cauza faptului că erau mai mult de jumătate dezintegrate. Prin sală se auzea un zumzet din cauza vrăjitorilor care umblau de colo-colo, vorbind ăntre ei şi făcând poze cu nişte aparate ce scoteau un fum ciudat.
  Nu fusese ideea ei de a veni aici. Îi plăcea vâjthaţul, însă îi plăcea să îl joace, nu să înveţe despre el, sau să privească. Venise aici doar pentru că fusese convinsă de mai multe persoane că această vizită o va ajuta pentru a "înţelege mai bine jocul"- pff. Ce era aşa de complicat?
  Într-un cuvânt voise să scape de gura celorlalţi. Oricum, se gândea că dacă se plictiseşte, poate să se plimbe împrejur, mai ales că nu mai fusese niciodată aici. Sau poate să mai exerseze ceva vrăji...
  Oricum, nu credea că va întâlni pe cineva cunoscut. De fapt, era sigură că nu va întâlni pe cineva cunoscut. Prietenii ei erau, ca şi ea, oameni de acţiune. Şi oamenii de acţiune nu se plimbă prin muzee.
  Aşa că fu foarte surprinsă să îl vadă pe cel mai 'de acţiune' prieten al ei: Kurt. Se uitase la trei artefacte şi era plictisită deja. Zâmbi fericită că va putea zice tuturor că fusese la muzeu, şi totuşi să nu adoarmă din greşeală cu capul pe un artefact preţios. Poate salivează pe ceva şi strică semnătura.
  "Hei, Kurt!" îl salută ea când ajunse în dreptul lui.