Orlando Grey

[Orlando Quinn]

{OUR BROTHER}

Orlando Grey


# "Omul face atat de multe in viata lui, incat un singur citat nu ajunge pentru a-si exprima opiniile" Orlando Grey #

{A HEART THAT LOVES IS ALWAYS YOUNG}

• Nume complet: Orlando Quinn
  Poreclă: Orl, Orly(doar de mama lui)
  Vârstă: 21 de ani
  Data Nașterii: 07-01-1988
  Orientare Sexuală: Heterosexual
  Casă: Adult
  Facțiune: Ordinul Pheonix
  Baghetă: 12.5" Yew, Dragon Heartstring
  Mătură: -
  

{THINK NOT I AM WHAT I APPEAR}

• Înălțime: 1.80
  Greutate: 70 de kg
  Forma Corpului: atletic
  Culoarea Părului: saten
  Culoarea Ochilor: caprui
  Semne Distinctive: o alunita pe spate, aproape de gat
  Play By: Orlando Bloom
  

{IF WE LIVE TRULY, WE SHALL SEE TRULY}

• Ceea ce îi place: Sa citeasca, sa hoinareasca, sa se imprieteneasca, sa faca magie, sa poarte conversatii inteligente
  Ceea ce îi displace: Oamenii aroganti si ipocriti
  Abilități: Vraji fara bagheta
  Materia Favorită: Cand era elev, prefera Aparare contra Magiei Negre si Farmecele
  Materia Detestată: Il plictiseau orele de Istoria Magiei
  Puncte Forte: Sarmul
  Puncte Slabe: Poate fi foarte strict, critic si protector.
  Obieciuri/Ticuri/Tabieturi: Cand are emotii legat de ceva, isi trece mana prin par.
  Bong: Dementorii
  Erised: Sa devina un vrajitor remarcabil si sa aiba o familie frumoasa, cu o sotie pe care sa o iubeasca si care sa il iubeasca.
  Patronus: Un leu
  Personalitate: A fost dintotdeauna un elev apreciat, tocmai datorita sarmului, inteligentei si binevointei. Cunoaste regulile de bune mariere si le aplica absolut tot timpul. Stie cand sa faca o gluma, ca sa mai destinda atmosfera.
  

{BEEN THERE, DONE THAT }

• Mama: Charlotte Quinn, englezoaică
  Tatăl: Dominic Quinn, irlandez
  Frați/Surori: -
  Alte Persoane Importante: Tara Reed, verişoară de gradul I
  Locul Nașterii: Londra, Marea Britanie
  Animale de Companie: O bufnita Jewel si o pisica Verity
  Scurt Istoric: Provine dintr-o familie nobila de sange-puri, pe care s-a pus intotdeauna accent pe conduita, purtare si respect, astfel incat Orlando a crescut cu anumite reguli pe care si acum le respecta. Inca de tanar s-a manifestat prezenta magiei in el, de la 5 luni si a exersat mult cu profesori si vrajitori excelenti.
  La varsta de 11 ani, a fost primit ca elev al scolii de Farmece si Vrajitorii Hogwarts, unde a avut ocazia sa se manifeste. Devine in scurt timp Prefect, si reuseste sa impresioneze prin felul lui de a fi.
  Cand termina Scoala este primit la Ministerul Magiei, unde se angajeaza ca Auror.
  

{THE PEN IS MIGHTIER THAN THE SWORD}

• Nume: Ana
  Vârstă: 15 ani
  Experiență RP: 2-3 ani...nici nu mai stiu, din cauza pauzelor
  Exemplu RP:
  
  

  Privi dezorientat Aleea Diagon ce se desfasura in fata lui. Imbulzeala, ameteala. Oamenii strigau, ţipau de extaz, de nervi, din dorinţa de a se exprima. O adevărată îmbulzeală şi amestec de sentimente, de care el se lovea ameţit.
  În general era mai lucid, nu se pierdea prin lume căutând sentimente sau pierzând astfel vremea. Dar astăzi se trezise cu un sentiment vag, nu prea ştia cum să îl descrie. Se surprinsese dimineaţă analizând petalele unei flori sălbatice crescute în faţa casei lui.
  Dar acum...ce căuta? Nu îşi putea da seama prea bine nici de ceea ce avea el nevoie. Ce căuta aici. Îşi frecă faţa cu palmele, clipind des. Avea nevoie să îşi revină.
  Merse buimac prin faţa magazinelor, citindu-le denumirea, dar fiind incapabil să le înţeleagă, ca şi cum nu ar fi ştiut şă citească.
  Îşi dădu o palmă.
  „Calmează-te, Orlando. Aminteşte-ţi ce trebuie să faci. Librărie, carte..da..da, ai început bine.”
  Cu paşi nesiguri, intră în „Pete and Caligrafie”. Se auzi clopoţelul de la intrare, ce vestea vânzătorul de venirea unui nou client. Îşi şterse respectuos pantofii de preş şi aruncă o privire ambientului. În aer se simţea aer proaspăt, răcoros, contrar temperaturii ridicate de afară, ce îl putea convinge şi pe cel mai incult om să rămână aici, măcar din motivul acesta.
  Suna puţin egoist, dar exact când auzise clinchetul lin, se aşteptase să fie asaltat de glasurile binevoitoare ale vânzătorilor, obişnuiţi cu prezenţa lui: „Stimabile domn Grey, vă putem ajuta cu ceva?” Dar nu auzise nimic de acest gen şi pe moment avusese impresia că vânzătorii şi-au pierdut subit competenţa. Apoi remarcă forfota din jur şi îşi reproşă gândul care îi venise mai înainte, deloc politicos. Nu îi plăcea să admită nici măcar faţă de sine că nu îl deranja atenţia şi respectul pe care îl primea uneori, chiar şi de la oameni pe care nu îi cunoştea. Privi în jur, să admire algomeraţia.
  Domni şi doamne, cu copii lângă ei cerând cărţi; adolescente care răsfoiau tot cărţi, caiete, cereau instrumente; băieţi tineri care probabil veneau doar ca să le admire fiindcă nu aruncau decât în treacăt priviri plictisite cotoarelor, ca să pară că au venit cu un scop nobil.
  În dreapta lui stătea o doamnă în vârstă, îmbrăcată respectuos care încerca să întreţină o conversaţie cu un domn stimabil. Sau cel puţin aşa întrevăzuse Orlando. Realiză amuzat că domnul era plictisit de moarte. Respiraţia lentă, aruncarea ochilor pe un ziar pe care îl ţinea în mână, semn că ar fi dat orice să citească „Profetul Zilei” şi răspunsurile în doi peri pe care le dădea confirmau acest lucru. Însă femeia nu părea a băga de seamă: „Da, domnule, exact, ştiţi şi dvs. ce vremuri grele erau pe vremea lui Ştiţi-Dvs-Cine! Slavă Cerului că s-a dus!”
  Observând că tejgheaua era ocupată, decise să-şi mai arunce ochii pe cărţile nou-apărute, până când avea să se elibereze. Trecu pe lângă un raft ce conţinea cărţi şi fu plăcut surprins să descopere că Sophie-Marie D’avenu scosese spre vânzare un nou roman din seria „Nimicul”. Cărţi despre viaţa reală, foarte interesant. Îi făcuseră plăcere ultimele două cărţi şi şatenul îşi promise să o cumpere cât de curând şi pe a treia.
  Se îndepărtă de raft, ducându-se spre manualele şcolare. Ah, manualul de Farmece, anul VI, mereu acelaşi! Avusese parte de un manual atât de bun, încât nu a fost schimbat în ultimii ani. Nu se îndoia totuşi că, cel puţin curând, nu va avea aceeaşi soartă ca toate celelalte: Să fie înlocuit. Desigur, înţelegea pe deplin nevoia ca elevii să înţeleagă materia şi dacă tot existau fonduri, să fie folosite! Dar unele manuale erau prea bune ca să fie schimbate...
  Nu realiză golirea librăriei decât atunci când un vânzător îl întrebă cu un ton monoton: „Domnule Grey, vă putem ajuta cu ceva?”