forgiven not forgotten

[Kurt F. Malfoy]

• Cand se auzi strigat cu vechiul nume de alint zambi slab,in coltul gurii,parca obligat de circumstante apoi se aseza la birou,fara a-i propune sa ia de asemenea un loc. Uitase cum trebuia sa se comporte cu cei din jur,cum sa aiba grija de ceilalti. Uitase bunele maniere,uitase de tot si de toate. El isi pricinuise singur aceasta soarta,atunci cand plecase dar nu isi daduse seama ca a-ti taia singur creanga de sub picioare insemna si moarte curata,moartea propriului suflet.
  
  '' Observ. M-ai vazut. Probabil nu-ti place cum arat,stiu. Nici mie. In orice caz,meriti explicatii.''
  
  Merita intr-adevar explicatii pentru ca nici in sala de judecata nu spusese de ce plecase. Pur si simplu intrase in sala,semnase actele,isi lua adio si parasi cladirea. Simplu. Nu era genul care sa se justifice pentru ce facea si poate ca uneori sarea calul - intotdeauna sarea calul,defapt - insa in ultima vreme devenise o adevarata pacoste.
  
  '' O sa ma intrebi 'de ce',asa-i?''