broken smile.

[Lexie Stryder]

• Me and Carsten
  
  Lexie isi puse bagheta inapoi in buzunar cand vazu ca cei doi vrajitori se retrag. Unul dintre ei avea o rana urata pe brat iar celalalt avea o privire care spunea clar ca fusese torturat. Lexie nu intelegea de ce vrajitorii se duelau intre ei in felul ala salbatic si nefiresc cand ar trebui sa se uneaca pentru un scop comun. De ce nu puteau sa uite chestia cu buni si rai si sa se limiteze doar la oameni? Unul dintre vanzatori la magazinele din jur iesise afara cand ii vazuse pe cei doi si acum le cerea un fel de socoteala, amenintand ca ii vor da in judecata.
  
  Viperina ofta si se asecunse in umbra zidului dupa care statea. Nu era chiar o situatie fericita. Mai bine nu se baga. Era foarte ciudat cum vremea se schimbase atat de brusc. Acum cateva zile murea de frig cu toate hainele pe ea si acum era imbracata cu un tricou, blugi si tenisi.
  Se intoarse pe calcaie si se indeparta de locul duelului, vrand sa nu fie auzita cand Disparu cu un pocnet surd.
  Atmosfera de pe Aleea Nocturn era una complet diferita decat cea de pe Aleea Diagon. Trecerea brusc de la una la alta ii dadu fetei o durere usoara de cap, insa o ignora, incercand sa mearga printre oameni fara sa se atinga prea mult de ei. Niciodata nu ii placusera aglomeratiile si acum nu era chiar un moment bun in care sa dea de una.
  Oameni imbracati in haine de sarbatoare se plimbau pe langa ea, in diverse directii, uitandu-se prin vitrine cu priviri doritoare. Se parea ca majoritatea Vrajitorilor iesisera la o plimbare sambata seara. Poate nu fusese o idee foarte buna sa vina aici.
  Lexie stiu exact unde voia sa ajunga, asa ca o coti la stanga la un moment dat. Pe colt era o usa mare de lemn, deaupra stand emblema de la ceaunul Crapat. Intra fara sa stea pe ganduri.