change the voices in your head

[Mark Wilson]

Me and Agnes

• Îşi ridică gluga pe cap, aşa încât să nu vadă decât în faţa lui. Era începutul primăverii, şi, chiar dacă acasă la el, în Wilminghton, era cald, în Peştera lui Godric trebuia să umble cu blugi lungi şi hanorac. Zăpada se topise, totuşi, însă soarele încă se ascundea după nori, iar soare era singurul lucru care îi trebuia orăşelului. În rest, casele era foarte drăguţe şi îngrijite, cu flori la pervaz şi toate cele. Îşi aduse aminte că atunci când era mic dorise să se mute aici. Poate că acesta era motivul pentru care se tot întorcea.
  Îşi trecu mâna prin păr, lăsându-şi gluga să cada pe spate. Atunci, observă ce era împrejurul lui. De fapt, un singur lucru observase şi îl făcuse să se oprească. Era o fată, ceea ce era neobişnuit. În faţa lui, o roşcată puţin mai scundă decât el, cu nişte trăsături frumoase şi un păr superb.
  Nu i se întâmpla de obicei să se oprească să se uite la fete. De fapt, fetele nu îi stârniseră niciodată niciun interes. Însă roşcata din faţa lui îi atrase atenţia mai ales prin privirea ei, care avea o strălucire blândă şi inteligentă. Se porni de pe loc, hotărât să vorbească cu ea.
  "Bună," zise el patetic. "Eu sunt Mark."
  După ce termină de vorbit îşi dădu şuturi mentale. Se pare că zicala "Dacă nu vorbeai, filozof rămâneai" tocmai s-a adeverit.