broken smile.

[Lexie Stryder]

• Lexie rase cand auzi corectura barbatului. Hmm... o parte era adevarata. Invarti paharul absenta pe masa uitandu-se la Kurt. Piatra Filozofala, huh? Suna intrigant. Nu fusese niciodata pe urmele Pietrei Filozofale, nefiind interesata de chestii ca si nemurirea. Mai bine o viata traita la maxim decat o eternitate irosita.
  
  Inainte sa spuna ceva, Kurt ii anticipa intrebarea si ii dadu un raspuns clar. Viperina stia suficient incat sa nu insiste. Ceea ce spusese dupa o facuse sa tresara usor. Era ciudat ca simtea brusc un val de usurare, ca si cum ceva ce tinea inauntrul ei fusese confirmat. Lasa sa ii scape un zambet, apoi incuviinta incet, simtindu-se brusc diferit, ca o femeie, nu ca o simpla fetita. Ca un egal a lui Kurt, nu ca un copilas.
  
  Isi intinse mana si o puse peste a lui.
  "Multumesc," spuse. Nu stia ce intelese Kurt din asta, insa ea incercase sa ii transmita ca ii pasa. Ca nu pleaca, si ca va sta acolo cat e nevoie.