broken smile.

[Kurt F. Malfoy]

• O privi plin de afectiune apoi -dupa ce realiza ca nu mai avea nimic din barbatul dur,care te baga in sperieti doar cand il priveai,acel om cu privire de monstru - se multumi sa ii stranga mana,fara a se gandi sa ii mai dea drumul vreodata. Era ciudat cum toate femeile din viata lui se apropiasera de el tocmai in locuri publice. De obicei in baruri. Poate simpla ideea de a fi un copil al noptii,ascuns printre fumul de tigara si sticlele interminabile de alcool,le facea sa se simta protejate,pregatite pentru a se deschide in fata lor,si invers. Poate? Mai mult ca sigur.
  
  '' Pentru faptul ca am spus adevarul? Bine,ai dreptate,eu nu spun niciodata adevarul. Dar acum e o exceptie. Poti sa-mi si citesti mintea,daca vrei.'' Desi se indoia ca ea era o experta in Legilimantie si Occlumantie,precum el. Totusi,era sigur ca mai devreme sau mai tarziu Lexie avea sa interpreteze gesturile lui ca atare.
  
  '' Uneori mi-as fi dorit ca tu sa te nasti mai devreme si sa avem ocazia sa traim mai mult. Caut acea Piatra doar pentru a ma bucura mai mult de viata. Cand ma voi satura de acest dulce chin,probabil ca o voi distruge.Cert este ca vreau doar un singur lucru: fericire.'' Nu era fericit,niciodata nu prea fusese,nici chiar atunci cand se simtise astfel. Uneori se mintea pe sine pentru a nu admite fata de el insusi ca esuase,ca pierduse diverse lucruri si ca irosise oameni,clipe si ocazii. Lexie il facea totusi sa inteleaga ca de cele mai multe ori conta cum traiai,nu cat.