broken smile.

[Lexie Stryder]

• Lexie ii zambi, simtindu-se ciudat de confortabil. Nu se mai simtise in feul ala de mult timp. Mai lua o inghititura din paharul aproape gol si isi trecu o mana prin par dupa ce il lasa pe masa. Afara ploaia incepuse sa cada si Lexie avu un puternic sentiment de deja-vu. Parca mai ramasese odata blocata intr-un bar din cauza ploii cu un barbat ciudat, cu ochii negri si parul ravasit si cu un suflet atat de bun incat ea niciodata nu va putea intelege cum de era blestemat.
  
  Stramba din nas cand ii auzi cuvintele lui Kurt.
  "Niciodata, insa niciodata sa te gandesti ca vrei sa traiesti mai mult decat iti este dat," spuse ea. "Nu e corect in primul rand fata de tine si nu are niciun rost sa traiesti o eternitate in zadar. Mai frumoasa e o viata care sa merite."
  
  Ii stranse usor mana, apoi se lasa pe spatarul scaunului si il privi pentru cateva secunde. Teoria ei este ca fiecare om este produsul unor momente-soc. Momente pe care le simti, moral sau fizic. Negative sau pozitive, te fac pe tine sa fii cine esti. Incendiul, plecarea de la orfelinat, gasirea familiei, hotararea sa de a porni singura in viata, toate acestea erau momentele ei de soc. Si stia ca acum era unul dintre ele.
  
  "Daca ar trebui sa mori in urmatoare clipa, ai fi multumit de ceea ce ai realizat pe Pamant?" intreba Lexie, surprinzandu-se pe sine.