Dirty games

[Mark Wilson]

• Zâmbi cnd văzu că cineva apăru pe Aleea Nocturn. Îşi verifică ceasul. Era trecut de miezul nopţii. Cine venea pe Aleea Nocturn dupa miezul nopţii? El. Ei bine, da, însă el nu se punea. Zâmbetul i se lărgi atunci când văzu că era o fată. Dacă i se păruse ciudat înainte, acum oare cum era? Nu ştia că poate să se lege cineva de ea? Îşi aminti că tocmai ajutase o fată să iasă dintr-o situaţie asemănătoare acum câteva zile şi nu voia să o ia de la capăt. Aşa că se îndreptă spre fata misterioasă.
  
  Cu cât se apropia mai mult de ea, cu atât mai mult credea că fetei nu îi era frică să umble noapte, ziua, iarna sau vara, în timpul unei eclipse sau la sfârştul lumii cam pe nicăieri. O vedea ca şi genul ăla de dură căreia îi plăcea că e Viperină, îi plăcea că e Devoratoare şi tot felul. Se întrebă ce fel de persoană e, aşa că se apropie.
  
  Acum era chiar în spatele ei, însă se mişca mult prea lin ca să îl audă sau să îl simtă. Făcea asta uneori, iar pe unii oameni îi surprinde pentru că era destul de masiv. Mai ales cei care îl cunoscuseră pe el şi pe tatăl său. Se aplecă spre ea, cu zâmbetul încă pe buze.
  "Ştii că nu e bine să te plimbi singură pe stradă la o oră atât de târzie," spuse el normal, ca şi cum ar fi fost lângă ea tot timpul.