broken smile.

[Lexie Stryder]

• Lexie zambi abia perceptibil la auzul cuvintelor lui Kurt. Avea o ciudata impresie ca era mai deschis decat de obicei. Inghiti in sec.
  "Nu esti un fiu ratat si sunt sigura ca nici tatal tau nu crede asta. Orice tata este mandru in adancul sufletului lui de fiul sau fiica sa indiferent ce devin acestia." spuse viperina, fara sa ii evite privirea. "Sfintii Mortali s-ar descurca. Cu greu, insa ar reusi pana la urma sa iti cinteasca dorintele si deciziile."
  
  Despre ultima parte Lexie nu prea stia ce sa spuna. Intelese ce vruse Kurt sa spuna. Ca nu avusese parte de dragostea aceea pura si care nu moare niciodata. Nu era singurul. Isi musca buza, uitandu-se pentru o clipa la propriile picioare. Apoi isi ridica privirea si i arunca un zambet care voia sa il asigure ca totul va fi bine.
  
  "Parerea mea este ca daca vei continua sa fii acelasi om pe care il stiu eu si vei incerca sa iti imbunatatesti partile nu foarte bune vei deveni exact omul care vrei tu sa fii," continua Lexie. Isi freca palmele una de alta, usor agitata. Nu stia daca era potrivit ca ii dadea sfaturi lui, nu stia daca nu cumva ii va rani orgoliul. Voia sa ajute.
  Se uita din nou in ochii aceia misteriosi, negri si usor nebuni care mereu ii daduse fiori de fiecare data, gandindu-se ca acei fiori incepeau sa se schimbe dintr-o usoara frica intr-un sentiment mult mai placut.