Internal thoughts

[Ema Snow]

Internal thoughts
Cassie, Ema & Colin

Pasii ei faceau prea multa galagie pe coridorul pustiu. Nu trecuse prea mult timp de cand se terminase cina, dar Ema era incordata, simtindu-se ca un copil mic aflat pe punctul de a fi prins facand o boacana. Stranse cu delicatete cutia subtire de carton la piept, incercand parca sa o ascunda in in faldurile robei. A,da... Roba ei de Soimean. Inspira adanc, simtind mirosul dulceag al materialului. Se simtea... acasa.
Coti la dreapta pe urmatorul culoar si inainta pana la un zid inalt, lipsit de decoratiuni. Niciun tablou, niciun afis, nici macar o amarata de planta intr-un colt.
Zambi strengareste si se uita peste umar, verificand daca era singura. Pufnind usor, ridica o spranceana spre perete si sopti un monoton "Cunosti gandurile mele". Incepu sa strabata acei doi metri din fata zidului, rasucindu-se pe calcaie.
Un tur... al doilea... al treilea... Crack!
Usa atat de cunoscuta ei prindea contur pe tencuiala veche. Ema pasi vesela pragul si inchise usa in urma ei, ramanand intr-un brusc semi-intuneric. Toate gandurile bune o parasira.
Camera nu mai era spatioasa. Erau inghesuite mai multe lucruri vechi prin colturi, prafuite si pline de panze de paianjen. Totul in jurul ei parea sa fie cenusiu, cu exceptia plapandului foc albastrui din fata peretelui opus.
Era liniste deplina, iar Soimeanca casca ochii, gandindu-se ca nu era peisajul pe care si-l imaginase.
Lasa cutia pe o noptiera dintr-un colt, punandu-si deasupra roba. Era frig in camera. Se apropie de focul ciudat si ingenunche in fata lui, pe un covor ponosit. Ramase nemiscata pentru cateva secunde... Lacrimile i se revarsara pe obraji.Plangea si nici macar nu stia de ce, dar in curand, ajunsese sa planga cu mult amar, de parca avea sa fie sfarsitul lumii.
Trecusera minute ce i se parusera o vesnicie, dar inceta, stergandu-si ochii cu maneca.
Buf! Crack!
Usa se deschidea iar.