broken smile.

[Lexie Stryder]

• Lexie zambi, usor impresionata de cat avansase Kurt in viata sociala. Spera ca mergea pe drumul cel bun. Stia si el ca niciodata nu ii placuse partea aceea satula de viata, stoarsa si morbida a lui. Bineinteles, o accepta si o acceptase intotdeauna, insa nu insemna ca o adora. Nu voia sa fie inteleasa gresit, il iubea, cu toate pertile lui, insa era ceva in ea care se strangea la auzul unei noi crime.
  
  Revenind, viperina spera ca merge pe drumul cel bun. Parea ca isi revenise, cel putin din punct de vedere material. Psihic, nu stia sigur. Nu stiuse niciodata. Insa poate ca intr-o zi va fi pregatit sa ii spuna. Era disupsa sa astepte.
  Nu stia daca Kurt era intr-o stare psihica buna- desi in acel moment asa parea- nu stia daca vor fi dati in care va veni acasa cu sangele unui om, vrajitor sau Incuiat, dar om pe maini. Ideea era ca sufletul lui era blestemat. Pentru totdeauna. si totusi, ceea ce nu intelegea ea era ca parea atat de bun. In viziunea ei, sufletul lui Kurt nu putea sa fie blestemat. Era nefiresc. imposibil.
  
  Inspira adanc aer in piept, incercand sa isi alunge gandurile acelea intunecate din minte.
  "Impresionant," spuse ea, revenind la subiect. "Frumos, linistit, realizabil. Pot sa afirm si nu ar fi pentru prima oara ca esti un bun strateg."