Asking about mirrors

[Ema Snow]

Cu barbia ridicata, cu ochii inchisi, incercand sa vada dincolo de intunericul rosiatic al pleoapelor... Era multumita. Si in plus, era familiara liniste, prezenta mereu in jurul lacului. Putea auzea zumzaitul agitat al catorva insecte ce se zbateau prin jurul ei, precum niste instrumente de percutie. Probabil ca imaginatia ii scapase de sub control, deoarece, la un moment dat, chiar i se paru ca aude un cantec. Note fragile, dar cu siguranta note muzicale.

Un muschi zvacni, iar Soimeanca isi aduse barbia spre piept, usor amortita. Cu toate astea, se simtea bine.

" - Sper ca nu te superi daca iti tin companie."

Ema tresari, deschise ochii larg si se uita in jur. Era o fata probabil mai mica decat ea, dar cu un par de un roscat matasos si imbracata intr-o rochita vaporoasa. 'Inteligent!' gandi Soimeanca, in timp ce ea se cocea in blugi. Isi clatina usor capul si zambi, ridicandu-se in sezut si tragand de marginile camasii albe.
" - Dar cum sa ma supar? " surase si se dadu mai intr-o parte, facandu-i fetei loc la umbra.
Isi culese roba de pe iarba si o puse peste ghiozdan. Ema astepta cateva secunde, apoi intinse o mana cu degete lungi.
" - Ema Snow. Ochi-de-Soim"