Internal thoughts

[Ema Snow]

Ema asculta cuvintele si ii lua ceva mai mult sa le proceseze.
" - Spencer a... Ce? Ce a zis? Spencer a spus ca... !!! La naiba!"
Soimeanca uitase deja nota pe care si-o facuse, asa ca o lua de la zero. Nu avea sa discute cu el, avea sa-i rupa falca. Atat ii mai trebuia! Sa umble cu un Athinkson dupa ea, cantand ca un afon 'te iubesc!'.
O, nu! Ea il cunostea pe Spence si inca foarte bine! O tachinase din prima zi de scoala si fusese un ghimpe in coaste pentru sapte ani. Totul era doar o mascarada a lui, iar elevii mai mari ai Casei stiau asta, dar bobocii puteau cu usurinta indusi in eroare.
Aproape ca maraia cand zise un sugrumat "il omor cu mana mea!"
Inecandu-se in valurile continue de furie, atentia Emei zbura precum un glonte pe sunetele din spatele usii. Pasi. Pasi grei, repeziti. Pasi de barbat. Iar apoi liniste.
Ii adresa lui Cassie un zambet linistitor si aproba din cap - da, auzise si ea - , dar se intoarse pe jumatate spre usa, apucand bagheta agatata de curea.
" - Probabil ca cineva vrea sa intre" sopti Ema, mai incet decat o adiere de vant.