I hear your heart beat

[Artimei N. Denver]

Singurul lucru pe care-l facuse era sa se aseze pe canapea, simtea cum picioarele nu-l mai tineau. Cuvintele ei rasunau undeva departe, avea o stare profunda de somnolenta, reflexul ala aiurit care-l facea sa doarma de fiecare data cind avea febra. Capul i se desfacea in zeci de mii de bucatele, dar vocea ei nu era factorul iritanat cum se intimpla de obicei cind se simtea rau si cineva vorbea, ba din potriva poate ca se simtea mai bine cind o auzea, sau doar era un fir de care sa se agate pentru a scapa de durere. Nu, e in regula, am doar nevoie de un ingredient pentru o potiune ce ma va face sa ma simt mai bine si atita tot. Nu se gindise cind i raspunsese, nu mai stia ce-i cu el, avea impresia ca inca putin si va cadea intr-un somn adinc de citeva saptamini sau chiar luni.

Chiar se ura pe sine in unele momente, nu se afla casa si nu avea dreptul sa se faca ca o leguma, dar asta si facea. Era linga o fata pe care o cunostea de citeva zile si care-i ceruse jutorul cu o cicatrice urite de pe coapse, iar el adormea din cauza unei fabre stupide, pe care o capatase ingerind niste otrava din cauza dezordinii din casa lui. Frumos!!!!!