No one can hurt me now

[Lexie Stryder]

• OOC: Me and Klaus
  
  BIC:
  Lexie isi tari picioarele prin praful de pe strada principala a Hogsmeade-ului, incercand sa nu se gandeasca la ce voia sa faca in continuare. Nu avea sa stea afara, asta era sigur, insa nici nu avea de gand sa intre intr-o ceainarie in care toata lumea era fericita, stransa in grupuri mari cu fete zambarete si restul. Poate era o chestie umana, insa de fiecare data cand era intr-o stare proasta ii era greu sa ii priveasca pe cei care erau fericiti. Un sentiment egoist si negativ, insa nu avea ce sa ii faca.
  
  Isi stranse mainile in jurul ei, simtind adierea racoroasa a vantului de primavara pe pielea bratelor. Cerul era innorat, iar furtuna isi anunta venirea cu tunete indepartate.
  Lexie se gandi unde ar putea sa mearga. "La Trei Maturi" suna bine, insa acolo era sigura va intalni prea multi elevi si profesori de la Hogwarts. Nu avea chef de chestii de genul, asa ca o lua spre "Capul de Mistret". Era destul de pustiu, insa ii avea acel aer istoric, prafuit care ii placea la nebunie. Isi lua jerseul subtire care pana atunci statuse asezat pe brat inainte sa intre in bar cu o privire cercetatoare.
  
  Nu dura mult sa isi dea seama ca nu era nimeni cunoscut acolo. Asta poate pentru ca nu erau decat trei persoane in afara de ea acolo dintre care una era barmanul. Ofta incet inainte sa mearga sa se aseze pe un scaun inalt la barul de lemn unde un barbat destul de in varsta stergea niste pahare care ramaneau la fel de murdare si dupa ce carpa alba trecea peste sticla lor.
  Viperina isi comanda o bere-zero si se muta la o masa din colt.