The sword of time will pierce our skins

[Ema Snow]

Ema ramase nemiscata cand isi auzi numele. Vocea i se parea cunoscuta, dar in mod ciudat, nenaturala. Era ca si cum exista o usoara raguseala. Nu a avut prea mult timp sa se gandeasca pana sa se vada imbratisata. Mirosul familiar al persoanei din fata ei o asalta, iar imbratisarea i se parea a se dori plina de forta.
"- Ce mai faci? Nu te-am vazut de sute de ani."
"- Od... Odette!" realiza Soimeanca, oarecum perplexa.
O imbratisa la randul ei si ii scapa un raset scurt, cald si nu chiar strident.
Se retrase ca sa-si priveasca prietena. Zambetul ce i se labartase pe chip deveni sters. Odette avea ochii inrositi, iar Ema se temea de cauza acestui fapt. Se incrunta usor spre Viperina.
" - Nu suferi de conjunctivita, asa-i?" intreba ea, iar vocea-i era oarecum mustratoare, desi nota de ingrijorare ramanea ferm pe pozitie.
O surprinse maraitul slab, iar Ema casca ochii, uitandu-se in jur dupa sursa zgomotului. Era cel mai frumos lup pe care il vazuse vreodata, cu o blana deschisa si stralucitoare, cu ochi profunzi si intelepti. Soimeanca zambi.
" - Iar tu esti... ?" incepu ea, aplecandu-se usor in fata si sprijinindu-si palmele pe genunchi.