The sword of time will pierce our skins

[Odette B. Malfoy]

• -Nu, nu sufar de conjunctivita, spuse Odette incercand sa isi mai dreaga vocea. Ea e Nymeria, adauga aratand indiferenta spre lup.
  Isi stranse genunchii la piept si isi lasa fruntea pe ei respirand adanc, apoi se ridica si se aseza cu coatele pe pervazul unei ferestre crapate prin care picura putina apa. Ii fu destul de greu sa o deschida din cauza timpului care o impietrise. Scoase capul afara si zambi cand isi simti fata scaldata in apa de ploaie. 'Yeah, that's why I love stayin' in the rain. No one knows I'm crying' isi spuse in gand.
  Simti coltii Nymeriei strangandu-se in jurul gleznei sale. Lupoaica avea mult mai multa forta decat ea asa ca se supuse.
  -Simteam nevoia sa ma racoresc putin, spuse incercand sa zambeasca.
  Nu ii fu chiar atat de greu avand in vedera ca nu mintea in proportie de suta la suta, si ca Ema era acolo, ceea ce o facea sa se simta mult mai bine.