The sword of time will pierce our skins

[Ema Snow]

" - A...ha... aha..."
Soimeanca isi scutura capul. Ajunsese sa se balbaie si la sunete de balbaiala! Cat de penibil putea sa fie asta? Mintea ei evita raspunsul.
" - Asa-i, nu suna credibil, dar te cred"
Isi prinse genunchii cu bratele si se incrunta usor, mica cuta dintre sprancene aparand in locul ridului de expresie. Considera ca o stia destul de bine pe Odette si stia de ce era capabila. Se parea doar ca in timpul in care fusese plecata de la Hogwarts se dezobisnuise cu aceste date. Da, acum ca se gandea mai bine, situatia era la fel ca inainte de plecarea ei. Si asta era un alt semn de normalitate intr-o lume anormala, dar atat de draga Emei.
Intr-un gest surprinzator, tanara isi dadu capul pe spate si izbucni intr-un ras sanatos. Rase, asa cum nu mai rasese de foarte mult timp. Batu usor cu palmele pe genunchi, numai imaginandu-si reactia la caldura excesiva.
Isi puse mana dreapta pe umarul Viperinei si adauga, printre chicote:
" - La fel de aiurita. Noroc ca o ai pe Nymeria, zau"