Lickety Lickety Split

[Guillaume J. Devereux]

• Era foarte clar ca se plictisea la culme. Se decise sa poarte o conversatie cu viperina de langa el, al carui chip nu il vazuse pana atunci din cauza cartii mari si grele in care aceasta se ascunsese. Fiind mult mai inalt decat ea, ii fu usor sa priveasca deasupra cartii si o observa pe Josephine, colega cu un an mai mica, mereu chinuita datorita sangelui sau. Desi familia sa ii impusese sa nu vorbeasca si sa nu lege nici un fel de relatie cu acesti Murdari, Guillaume nu isi amintea sa ii fi ascultat vreodata. In orice caz, nu avea de gand sa o bage in seama doar pentru a face in ciuda parintilor sai, ci pentur ca fata parea interesanta.
  
  ”Buna, Josephine. Nu stiu daca ma cunosti, eu sunt Guillaume”, ii spuse el, aproape soptit, razand mintal de cuvintele sale stupide. De cand era el asa de ‚umil’?La naiba cu toate politetile, nimeni nu merita sa isi calce mandria.