Lickety Lickety Split

[Guillaume J. Devereux]

• Guillaume simti furia clocotindu-i in vine. De ce nu se uita la el? De ce nu il baga in seama? Dupa ce ca el se purtase frumos cu ea, si i se adresase asa bland si inocent, ea continua sa se poarte ca o nemernica mica, un Sange-Mal demn de batjocorit?
  ”Domnisoara mofturoasa, sa stii ca eu am sange pur. Daca unul dintre noi ar trebui sa se poarte de parca i-a pus cineva ceva urat mirositor sub nas, eu sunt acela” ii raspunse el indignat, rezemandu-se de spatarul fotoliului.
  
  Se asternu tacerea, fiecare fierband in sucul propriu de necaz sau indignare.
  ”Si, in plus, eu ti-am vorbit frumos. Daca te-ai purta mai bine cu lumea, poate nu ar mai fi toti asa rai si nesimtiti cu tine. Nu e vina noastra, sa stii, ci a parintilor nostri, care ne-au dat aceasta educatie”
  
  Nu ii placeau Sange-Malii, ii ura de fapt. Considera ca aceste fiinte nu ar fi trebuit niciodata sa patrunda in lumea vrajitoreasca. Probabil ca singura exceptie era aceasta fata, caci o respecta nu pentru ce era ea, ci pentru casa in care reusise sa intre.
  ”Ai reusit sa intri la Viperini. Te respect pentru asta”
  
  Nu isi daduse seama cand spusese aceste cuvinte, si acum le regreta. Trebuia sa inceteze sa se mai poarte asa frumos cu aceasta copila nesuferita.