The smell of irony

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Il privi rece, neutra, impropriu, o privire mult mai diferita fata de cea pe care o avea de obicei, cand se uita superioara, desi cu un aer de tristete, la toate lumea. Avea de-a face cu un papitoi, nu? Ei bine, avea sa-i arate acestui pampalau de ce era in stare. Se ridica de la masa ei, asezandu-se la a sa, si zambi intr-un fel fermecator si rautacios.
  
  "Tare mult as vrea sa-ti aud talentele, mon cher. Un mascul asa feroce ca tine sigur e varf si indesat de ele. Nu te grabi, am toata ziua la dispozitie"
  
  Se rezema in coata, incercand sa-l "soarba" din priviri. Cel putin, nu mai trebuia sa se prefaca ca ii pasa de ceaiul acela oribil.