Returning

[Ema Snow]

'Viata e normala pe aici si fara tine'
Gandul ii trecu fugitiv prin minte, asa ca Ema il ignora, desi era ceva ce inca o agita in legatura cu el, undeva in spatele mintii. Isi scutura capul intr-o maniera cat de cat subtila - sau cel putin asa credea ea.
" - Esti in regula acum, nu-i asa?"
Abia se abtinu sa nu intrebe un "Hmm?" inainte sa apuce sa proceseze vorbele care ii erau adresate. Nu raspunse imediat, ci statu sa analizeze. Poate se datora faptului ca nici ea nu prea stia raspunsul. Era bine? Da. Adica, nu era ca inainte sa plece, cu amenintari in stanga si-n dreapta si cu tot felul de griji pe cap. Dar atunci avea un sfarsit de zi in care sa poata sa rada usurata sau macar sa impartaseasca cu cineva un zambet.
Cat timp fusese plecata, situatia a fost altfel. Nu mai era atat de stresata; nu mai trebuia sa-si faca griji, nu mai trebuia sa fie mereu atenta la cei din spatele ei. Insa devenise distanta, rece, ca si cum ar fi uitat sa se comporte omeneste. Noptile si le petrecea singura, privata in mare masura de un somn odihnitor. Vorbea rar si prefera sa stea ascunsa privirii si sa observe. Toate acestea isi lasasera amprenta asupra Emei. Dovada stateau umbrele usoare de sub ochii ei, inasprirea trasaturilor faciale si pielea usor mai palida.
Venise la Hogwarts si incercase sa stearga aceste semne. Vroia sa fie din nou acea Ema vioaie, asa cum o stiau ceilalti.
Observa intr-un final ca Lexie inca mai astepta un raspuns, asa ca spuse, cu o voce usor ezitanta:
" - Da... Sunt bine."