Black Roses

[Luciana E. Flamel]

"Hmm...ma gandeam ca se pot strecura ei. Totusi...nu va fi nevoie de nici un blestem de neiertat si nici nu poate fi vorba sa ne fie deschisa usa..." Luciana fu intrerupta de o voce ascutita: "Hei voi! Ar trebui sa dormiti, cel putin sa lasati pe ceilalti sa doarma" continua aceasta. Era portretul unei tinere vrajitoare care casca vertiginos neputandu-si tine ochii deschisi.

"... doar daca ar face cineva asta in locul nostru. Asta e! Ii vom trece prin tablouri : Sir Cadogan mi-e dator, iar portretul lui e in pivnita de la inceputul anului. El va trece gandacii prin tablouri.Am citit ca pot fi pusi sa explodeze in orice poza sau tablou-dar totusi acest detaliu nu i-l vom impartasi lui Sir Cadogan"

Cicy simti cum i se face pielea de gaina. Nu stia pe ce sa dea vina in mod special: sa fi fost racoarea coridoarelor in noapte sau incantarea survenita in urma ideei ca aveau sa se razbune pe viperini pentru rautatea lor vesnica? Revizui in minte vrajile care i-ar putea folosi: un Muffiatto pentru Flitch, in cazuri extreme impietriri, eventual si un Doamne-ajuta pentru Peeves. "Sa mai fie oare nevoie de diversiunea cu micile artificii?" adauga cercetasa