douter de moi?

[Lexie Stryder]

• Lexie se multumi sa priveasca linistita in timp ce Cally facea ordine printre elevi. Intr-adevar, era dura, insa nu putea sa fie buna si ascultata, iar in acea situatie era mai bine sa fie ascultata. Un val de usurare o cuprinsese in momentul in care viperina adusese toti elevii la adapost. Macar o stia si pe ea in sigranta.
  
  Ii asculta vorbele, insa nu raspunse imediat. Nu prea stia ce sau cum sa raspunda. Totusi, pana acum invatase sa isi urmeze instinctul iar in acel moment instinctul ii spunea ceva tare si clar.
  
  "Eu zic sa o infruntam," raspunse, usor ezitant. "Suntem in avantaj numeric, adica, putem sa ii intrebam daca vor sa lupte pe elevii peste cincisprezece ani. Ar fi destul de corect si, la urma urmei, sunt destul de maturi incat sa faca propriile alegeri. Cu avantajul asta, putem invinge o singura Devoratoare. Asta daca e singura..."
  
  Problema era ca stiau prea putine. Ar fi putut lua elevi doritori, insa numai daca nu aveau de infruntat inca cincizeci de Devoratori afara. In cazul asta nu ar fi fost de acord sa intre si elevii in lupta. Deci planul ei era varza, insa macar era ceva. Alt lucru nu ii venea in minte in acel moment.