i'm a weird fucking human

[Ema Snow]

Soimeanca studie cu atentie coperta. Titlul i se parea captivant, cat despre autor stia ca era un stalp al literaturii universale. Pentru o clipa, se intreba cum de nu o citise. Era sigura ca o avea in biblioteca, inapoi in casa parintilor ei. Putea chiar sa-si aminteasca si raftul unde se afla. Cei apropiati stiau ca Ema petrecea destul de multe nopti - ok, poate excesiv de multe nopti - citind la lumina baghetei, dar stiau de asemenea ca nu o pot sa o potoleasca, indiferent de ce ar spune.
" - Cred ca tocmai am gasit cartea saptamanii viitoare"
Vorbise destul de incet, dar in glas se putea simti acea nota vibranta de entuziasm. Pentru ea, o carte era o noua aventura, indiferent de gen. Comedie, poveste de dragoste, roman politist, nu conta; erau sursa primara de liniste sufleteasca. Si daca linistea reusea sa fie in opozitie cu actiunea cartii, lucrurile deveneau mult mai interesante. Era o experienta ciudata, dar merita din plin - cel putin din punctul Emei de vedere.
Lua un alt drops si ramase tacuta. Privirea ei se indrepta spre fereastra, iar Soimeanca incepu sa-si imagineze biblioteca scolii. Ii fusese dor de locul acela.