i'm a weird fucking human

[Ema Snow]

Ema rase cu pofta. Era incantata de situatie.
" - Dar te rog, daca e pe d-astea, fii cat de ilegala se poate!"
Ii statea in caracter sa raspunda la gluma tot prin gluma. Si pana la urma, sa gasesti un fan al lecturii era un eveniment suficient de important incat sa uite de orice regula a discutiilor dintre fete. Daca era asa, jumatatea din viata Emei ar fi fost un calvar si o moarte lenta si plictisitoare. Trecusera de mult vremurile in care vorbele ei ar fi trebuit inlocuite cu politicoasele "Dar, vai mie, draga domnisoara River, este extraordinara vestea ce mi-o aduceti!". Soimeanca deja isi putea imagina reactia bunicii ei in aceasta ipostaza. Le-ar fi aruncat celor doua fete o privire uimita si mustratoare si le-ar fi rugat sa inceteze imediat cu aceste vorbe seci si lipsite de supunere in fata legii.
De ce se gandea la asta? Ema isi scutura capul si isi focaliza privirea asupra Isabellei.
" - Biblioteca? Ma gasesti in orice zi, dupa ore. Noaptea e program restrans, de la prima trecere a Doamnei Norris pe culoarul de la etajul trei pana la prima lumanare stinsa din biblioteca"
Soimeanca adopta un aer senin, loial si cuminte, dar se uita cu subinteles catre colega de carti.