everything's on fire.

[Evan F. Lovel]

• "Eu sunt.. în regulă," zise el, deşi nu era foarte sigur.
  Oricum, nu conta cum se simţea el în acest moment. Observă că fata se dezechilibră pentru câteva secunde şi o ajută să-şi recapete echilibrul. Chiar şi în situaţia asta, Steve nu putea să nu observe faptul că acum erau foarte aproape unul de altul. El o ţinea de coate pentru a o ajuta să nu cadă, iar ea îşi odihnea mâinile pe antebraţele lui.
  Cred că e subsolul, însă nu văd nicio ieşire, zise Caroline, iar băiatul se uită şi el prin jur. Era într-adevăr sinistru pe aici. Pereţii erau într-o stare foarte proastă (asta însemnând că te aşteptai imediat să se dărâme), iar pânzele de paianjen stăpâneau locul.
  "Stai aici, " îi spus Steve fetei, aşezându-i mâinile pe o ţeavă veche şi decojită.
  Făcu câţiva paşi în faţă, cercetând fugar locul. Nu mai era nimeni acolo şi camera era destul de mică, goală, cu doar câteva sticle vechi aruncate la întâmplare. Steve îşi dădu seama că de la ele venea acel miros insuportabil. Nu voia să se apropie mai tare de ele, aşa că presupuse doar că era ceva stricat înăuntru.
  Se întoarse la Caroline, zâmbindu-i liştitor. Simţea cum sângele de mai devreme îi ajunsese la bărbie, scurgându-se în picuri pe tricou.
  "N-am văzut nicio ieşire, deşi nu am apucat să mă uit cu atenţie," îi spuse el.
  Acum chiar îi păru rău că chiulise de la orele despre medicină ţinute de Madame Pomfrey în anul VI...