One heart. Cave in

[Ema Snow]

Doar nu se astepta nimeni ca ea sa ramana acolo prea mult timp, nu? Intelesese mesajul lui Colin ca sa nu plece, dar el nu precizase cat timp era valabil. Ii dadu suficient timp ca sa-l lase sa se apropie de femeie. Soimeanca se apleca usor si recupera baghetele. Observa ca Hawkeye o intreba ceva pe aceasta Ema-varianta-de-dupa-50, insa nu intelese nimic.
Se apropie usor, cu pasi mici, dar rapizi si siguri, de cei doi.
" - Uitasem cat de tanar erai atunci" o auzi vorbind pe femeie.
" - Era?!" sari Ema ca arsa. " El inca este tanar! Tu esti cea care nu are ce cauta aici! Tu esti cea batrana!"
Vocea Soimencei sarise cu doua octave mai sus si aproape ca ragusi in urlete. Se simtea gata sa izbucneasca in plans, desi nu stia de ce.
" - Minti!" tuna ea. " Nu esti cine zici ca esti!"
Femeia nu raspunse. Doar isi intinse mana pentru a prinde incheitura stanga a Emei. O apasa delicat si o intoarse intr-o parte, facand ca cicatricea veche de pe aratatorul fetei sa fie usor de remarcat. Cu miscari calme, femeia isi arata si ea aratatorul stang, iar Ema putu zari aceeasi linie deschis colorata.
" - Anul IV, Padurea Interzisa. Aschii metalice vrajite in carne de inorog. Prima intalnire cu nasul meu. Nasul tau, de fapt"
Ok, asta era adevarat. In linii mari, asa capatase Soimeanca acea cicatrice.