Just me and my life..

[Avril Arakawa]

Profesoara intra in clasa, si trece repede pe langa ei. Ca de obicei, fata ei (si nu numai) imi amintea de o molusca ametita. Si isi mai daduse si cu ruj! Ce pot spune, arata de `milioane`. Numai buna sa devina miss, nu alta.
Cum face in unele zile, isi lasa geanta pe scaun, si intra in camaruta de langa clasa (clasa noastra e clasa de fizica, doar ca numai noi invatam acolo) si inchide usa, lasand cheile la vedere. Eu si cu inca o colega, care mancam niste biscuiti, ne uitam una la alta, zambind `diabolic`.
"Ce zici, o incuiem acolo?" face ea, aratand cu mana spre usa, si zambind usor.
Nu mai e nevoie de raspuns. Ne indreptam repede spre usa, si intindem mana spre chei. Dar chiar atunci (mda, atata ghinion pot sa am doar eu..) iese si profesoara din camaruta. Eu imi retrag repede mana, si ma prefac ca aranjez tabla mobila, avand grija sa nu cada, in timp ce colega mea ramasese stana de piatra. Ii dau un cot, incercand sa ii distrag atentia. Isi duce repede mana la gura, prefacandu-se ca tuseste.
"Ce faceti fetelor aici?" ne intreaba, uitandu-se cand la una, cand la alta.
"Pai.. Aaa.. Stiti doamna, aranjam tabla asta. Ne era teama sa nu cada" inventez pe loc, facand o fata de copil cuminte.
"Aha, bine.." face, cu o privire pierduta (doar v-am spus ca e nebuna).
Ne retragem repede, abtinandu-ne din greu sa nu izbucnim in ras, la fel si colegii nostri, martori la tot `show-ul`.
Incepe ora.. Profesaoara ii pune pe cei care si-au facut tema sa ridice mana sus. Nici jumatate din clasa nu o face. Ca de obicei. Aproape nimeni nu suporta fizica, si de profa ce pot sa spun? Ne e mai mult decat antipatica, chiar din prima ora.
"Cine vrea sa rezolve aceasta problema?" intreaba, aratand spre tabla, si indicand cartea, pe care erau scrise cateva formule si probleme total ciudate. Cinci maini ridicate. Spre surprinderea mea, si cea a colegului meu. Ma holbez la el. "Ce faci, Cristi? Te simti bine?" fac. Il alege profesoara. Se duce repede la tabla, impiedincandu-se de tabla mobila, si trantind buretele pe jos. Ca de obicei, zgomotul ne zguduie urechile.
Arunc o privire la el. E clar, habar nu are cum sa rezolve problema. Ma uit la ceas plictisita, rontai ceva si mazgalesc ceva pe caiet.
"Joci X si O?" ma intreaba Ionut, colegul din fata mea, cu o fata la fel de plictisita ca a mea.
Dau din cap, imi rup o foaie din caiet (pe care nu am mai scris de nu stiu cand vreo lectie) si desenez un careu. Jucam cateva jocuri, in care am castigat eu aproape mereu. Vine si colega`miu, cu o fata plouata. "Deh, eu te-am avertizat" ii zic, facandu-i cu ochiul.
Buff!
Ne uitam cu totii spre sursa zgomotului, care era bine inteles Ionut. Cazuse de pe scaun.. din nou. Avea o pasiune, ii place sa se legene pe scaun. Si de obicei plateste pentru asta, cu vreo vanataie. Incepem toti sa radem, acoperind vocea profesoarei, care spunea: "gata, gata, nu mai radeti. Cine mai rade ia 2!" Eh, dar cine o asculta? Se lasa linistea intr-un final. Biletelele preiau puterea. Unul aterizeaza chiar langa mine. Il ridic, aruncand un ochi in el. Nimic interesant.
"Diana! Da-mi-l!" `sopteste` un coleg din spate. Ma stramb usor la el, dar nu i-l dau. "Uite Cristi, fa ce vrei cu el" zic, dandu-i-l. Se uita in el, si il arunca, cu putere spre colegii spransi n ultimile banci. Biletelul aterizeaza in spatele unuia. Se apleaca pe spate, si.. cade si el de pe scaun Deh, colegii nostri sunt cam aiuriti. Incep iar sa radem. Doi intr-o ora.. Hm.. Se intampla destul de rar.
"Va rog, opriti-va. Asa, scrieti in caiete: Greutatea este masura fizica care.."
E randul nostru sa radem de profa de data aceasta, care scoate niste perle uneori, de te miri ca a ajuns profesoara, si nu maturatoare la gara. Si cacofoniile sunt cele mai neinsemnate dintre greselile sale.
Ne uitam la ceas; e timpul schimarilor in banci. Uitandu-ne la profa, ne repezm cu totii in alte banci, facand cat mai putin zgomot cu putinta. Dupa cateva cazaturi, zgarieruri, injuraturi, toata lumea are locul sau, asa ca ma trezesc in banca, cu cea mai buna prietena a mea. Imediat, incepe un telefon sa sune, pe o melodie rock, cunoscuta. Incepem toti sa fredonam, dansam, unii chiar ne ridicam in picioare.
"Da-mi mobilul" face profesoara, intinzand mana spre telefonul lui Marian. Acesta se uita putin la ea, plictisita. "Nu vreti in schimb niste guma, doamna?" face, molfaind din greu, si facand semne spre gura sa. "Tinere, cum iti permiti!" exclama profesoara. "Da tinere, cum iti permiti?" o imita baietii pe o voce subtire, ascutita, in timp ce fetele ne puneam castile in urechi, vorbeam intre noi si citeam bancurile din ziare. Da, o ora cat se poate de obisnuita..
Din pacate, se suna. Tocmai cand ne distram si noi mai bine!.. -_-

Ora de fizica.. Destul de amuzanta.. Sper sa va placa.. ; ))