i'm a weird fucking human

[Ema Snow]

Ema rase usor. Nu mai intalnise pana acum pe cineva care sa foloseasca 'epic' intr-un context atat de potrivit. Se lasa intr-o miscare relaxata pe spate, privind tavanul. Ramase asa o secunda, iar apoi zambi, entuziasmul trezindu-se iar la viata.
" - Doamne, Isabella, nici nu-ti imaginezi cat de bine ma simt acum! Am stat atatia ani una langa alta si ce-am facut? Am pierdut timpul fara sa vorbim. Ai niste preferinte tare bune, cel putin din punctul meu de vedere."
Teoretic vorbind, ceea ce urma sa faca nu era politicos. Dar la naiba cu teoria! Ema isi arunca bratul stang in jurul umerilor Viperinei si zambi strengareste.
" - Unde ai fost pana acum, o, tu, devoratoare a cartilor si iubitor al aventurii?"
Rase, asa cum ii statea in caracter sa faca dupa ce vorbea pe o voce ciudata. Ok, poate ca in acel moment, mai multe persoane din compartiment se uitau la ea si se intrebau ce mai era si cu nebuna asta. Insa Soimeanca ignora destul de usor gandul. Ajuta faptul ca nu se uitase in jur; preferase sa priveasca spre modelul prafuit de pe podeaua compartimentului. Intr-un final, isi ridica privirea spre fata de langa ea, mentinandu-si zambetul.