---> My World <---

[Black Rose]

Incredibil... asta este... pur si simplu... incredibil!
In fata mea nu era nimeni alta decat... diriginta.
"Ma scuzati, doar ca am primit o veste proasta!"
"Si ce ? Crezi ca asta iti da posibilitatea de a racni in gura mare cuvinte... nu tocmai potrivite unei domnisoare!" zice ea si ma priveste cu dispret.
'Domnisoara?! Ce viseaza asta? 'imi zic eu. As vrea sa o aduc cu picioarele pe pamant, sa ii dau o rreplica usturatoare de genul : Dvs vorbiti? Cand v`ati uitat ultima data in oglinda?! sau sa o las fara cuvinte zicandu`i : Nu vorbesc decat in prezenta avocatului meu ! dar imi amintec ca deja sunt intr`o situatie... nu tocmai buna ... asa ca ma abtin.
"Imi pare rau, trebuie sa plec ..." ii zic eu si plec de langa ea.
"Las` ca vezi thu maine ..." imi zice ea .
'La naiba! Mi`am aranjat ziua si pe maine."
Trrr Trrrr suna telefonul.
"Alo?"
"Buna, Andreea, Phillip is. Nush daca stii, dar ..."
"Buna, Phillip. Si da, stiu. Si imi pare foarte rau. "
"Crezi ca ar mai fi ceva de facut?"
"Nush... si acum nici nu pot sa ma gandesc. Auzi, nu vrei sa ne mai vedem o data? Oricat de riscant ar fi, trebuie sa`ti vorbesc..."
"E important?"
"Cred ca da. Nush ... am o multime de lucruri sa iti zic, si cred ca tu esti singurul care ma poate intelege..."
"Bine... la locul nostru in 10 min?"
"Sure!" zic eu fericita si inchid telefonul.
In 10 minute ajung la locul nostru inaintea lui. Locul unde am trait atatea emotii si clipe de neuitat... posibil sa fie vazut pentru ultima data...
"Scuze de intarziere!"
"Stai linishtit... "
"Ce vroiai sa imi zici? "
Plec privirea ... Am atatea sa ii zic si nu stiu cu ce sa incep.
"Oh, Phillip, nush cine a inventat ziua de luni in saptamana!"
"Poftim?"
"In fiecare luni am un ghinion cat casa!" zic eu dandu`mi seama ca am scos o comparatie de kkt! Dar se pare ca pe Phillip nu il deranja.
"Credema ca stiu... Te`am vazut si azi, si saptamana trecuta... E ingrozitor, stiu prin ce treci, si sunt total de partea ta!"
"Esti singurul care ma intelege... Dar partea proasta este ca ... prostiile de luni au repercursiuni pe restul saptamanii. Si..."
"Da, Andreea, stiu... Te inteleg si nici mie nu`mi place. Nu zic ca este vina ta, dar pur si simplu nush cu ce suntem noi vinovati ca...."
"... ca exista ziua de luni in saptamana?"
"Exact!"
Ma apropii de el si in sarut incet. Unul din acele saruturi specifice noua, lungi si lenese ... dar atat de relaxante.
Trrr Trrr suna telefonul.
Il scot din buzunar, fara sa ma dezlipesc de Phillip si il arunc intr`o balta. Chiar nu mai am chef de vesti proaste, mai ales in acest moment.
Dupa cateva minute, plecat spre casa. El ma conduce pana in fata usii, dupa care imi mangaie afectuos fata si pleaca.
Ma inchid eu in camera mea.
'Luuunga zi! Dar macar s`a terminat, si pana lunea viitoare stau relaxata!' imi zic eu si privesc cerul care se pare ca sa inseninat, de dimineata cand era negru de nori.
So... pana lunea viitoare nu mai am dece sa`mi fac griji...


OCC: Se pare ca din tragica, povestea mea a devenit usor romantica... Sper sa va placa. Cred ca asta este sfarsitul... iar eu zic ca imi ajunge cat am fost chinuita , nu?