I hear your heart beat

[Artimei N. Denver]

Mii de cioburi de sticla ii intrasera sub piele in imaginatia lui, sau poate ca nu era chiar imaginatie curata, era ceva la nivel fizic, dar era si o oarecare actiune mentala in toata chestia asta. Se zbatea colo jos pe podeaua rece si cu o ura nemasurata in sufletul lui, se ura pe sine insusi pentru tot ce se intimpla, daca fata avea sa patesca ceva din cauza lui nu si-o va ierta toate viata, daca va mai trai dupa aceea. Nu pricepea de ce se intimplau toate astea, ce fusese in trecut si acum trebuia ispasit cu pretul a doua vieti, fie pe a lui puteau sa o ia, puteau sa-l faca sa se chinuie ingrozitor, sa-i smulga sufletul si sa-l distruga, dar ea, ea ce vina purta pentru singele ce-i curge lui in vene.

O durere cumplita si simtise de parca cineva ii smulsese ceva din interior. Se pare ca l-au auzit si ca i-au scos sufletul, dar asata insemna oare ca o sa o lase si pe ea in pace? Deschisese ochii si vazuse reflexia lui perfecta in picioare linga el, nu spunea clona, deoarece el arata uman, iar dublura era mai palida parca versiunea lui dupa moarte, doar ca inainte de descompunere. Lasa capul pe podea si devenise inconstient in timp ce copia lui disparuse ajungind undeva pe un coridor din scoala. O vazuse pe Julieta fugind de o fantoma cu un cutit si o masca de fier pe fata. Fata se lovise de el, straniu teoretic trebuia sa aiba aceeasi densitate ca si urgia care o fugarea pe Cercetasa.

" Haide, Crinu, inceteaza cu joculetele, las-o in pace, ea nu are nici o legatura cu asta."

Stafia se opri si din mina ei disparuse cutitul insingerat si masca de fier de pe fata lasind la iveala chipul acela angelic dupa care se ascundea un demon real.
" Imi e rusine ce mi-ai fost frate, si imi esti."
" Ce-i cu jocurile astea?"
" Nimic imi duc la bun sfirsit misiunea."
" Care?"
Fata nu i-a raspuns, doar a disparut dupa ce se uitase urit la Julieta. Am nevoie de tine, Jully. Spusese el si disparu.