|
|
21 May 2012, 19:53
(This post was last modified: 23 May 2012, 19:37 by Effy K. Dietrich.)
|
|
Effy K. Dietrich
|
Posts: 1,467
RP Posts: 516
Joined: Jun 2010
Reputation:
73
Casa: Cercetasi
Galeoni: 800
Animal: Tigru - "Lotte"
Slujba: Ingrijitor pentru bufnitele scolii
|
|
- Nici nu începuse bine dimineaţa că deja putea simţi cum acea zi avea să fie un dezastru. Se trezise mult mai târziu decât de obicei şi constatase cu stupoare că ratase plecarea în Hogsmeade , afară ploua cu găleata - deci nu avea cum să-i ajungă din urmă - , avea o grămadă de lucruri de făcut la magazin pentru ziua de luni, şi ,ah mai era şi durerea aceea de cap îngrozitoare, care făcea camera să se învârtă într-un mod ameţitor. Nici nu ştia cum de reuşise să se ridice din pat fără să cadă pur şi simplu lată pe covorul plin de praf. Nici măcar de loiala sa pisică , Lorette, care de obicei o ajuta să se calmeze, nu avea chef. Nu, de ce avea nevoie ea acum era Hogwarts-ul
Abia reuşea să meargă drept pe coridoarele ale căror pereţi avea impresia că se vor prăbuşi cât de curând pe ea. Presiunea din jurul craniului era atât de intensă, încât era sigură că avea să pocnească prima persoană ce îi ieşea în cale; noroc că holurile erau pustii şi nici tablourile sau armurile nu dădeau semne de viaţă; nici măcar fantomele nu mai erau împrejurul ei. Castelul părea părăsit.
Se miră în sinea ei că reuşise să urce scările, fără să le încurce sau să cadă efectiv de pe ele. Avusese şi noroc, şi acestea nu se mişcară atâta timp cât ea le traversase. De cum păşise la etajul doi, avusese clar în minte întipărită imaginea bibliotecii. Singurul loc în care putea să-şi găsească liniştea, ascunsă sub coperţile jerpelite ale cărţilor vechi şi paginilor îngălbenite de trecerea anilor. Însă, de cum păşi înăuntru , simţi cum o mie de săbii o străpunseră. S-a zis cu liniştea!
"Bună dimineaţa , Katerina." Rosti Effy pe un ton încet, formal, în timp ce trecu pe lângă brunetă. Printr-o coincidenţă nesuferita ei verişoară îşi alesese masa de lângă raftul cu cărţi pe care-l căuta. De cum Kat îşi ridică privirea şi afişă obişnuitul ei zâmbet fermecător, dar răutăcios, regretă decizia de a nu o lua la fugă ce cum o zărise în sală.
|
|
Users browsing this thread: 1 Guest(s)
|
|
|