We all go to Hell

[Ema Snow]

Ema dadu frunzele uscate la o parte, uitandu-se plina de incredere la plantele ascunse de acestea. 'La naiba!' gandi ea. Daca nu gasea cateva flori de mierea-ursului, atunci nu avea cum sa faca potiunea pentru sora ei. Stia ca era tarziu in sezon si ca sansele sa gaseasca planta acum erau destul de mici, dar pe de alta parte, florile ce se mai gaseau acum erau printre cele mai bune ingrediente. Era unul din micile secrete ale mierii-ursului.
Tanara ofta si se ridica, scuturandu-si degetele. Inainta prin padure, privind mereu in jos, mai ales prin jurul trunchiurilor groase de copaci. Ferite de pamantul denivelat, florile nu se mai aflau in calea oricui, la un pas de a fi calcate. Si serios acum, o planticica 'presata', rupta, nu-i era de niciun folos, desi Ema s-ar fi multumit si macar cu atat.
Se apleca din nou, chiar langa unul din stejarii batrani, usor suparata ca nu gasise ce avea nevoie. O sclipire ciudata i-a atras atentia, iar Soimeanca ridica privirea mai mult din reflex. Era silueta stralucitoare, argintie, a unui dragon. Dupa cum arata, tanara presupuse ca era un patronus. Ciudat... Ce cauta un patronus aici...
Se ridica si se uita in jur, asteptandu-se sa vada siluete negre pandind dupa copaci. Isi scoase bagheta si porni spre dragon. Nu stia de ce facuse asta; poate o impinsese de la spate curiozitatea. Poate ca cineva era ranit si trimisese un patronus drept semnal de ajutor.