everything's on fire.

[Evan F. Lovel]

• Steve îşi muşcă obrazul în interior, nervos. Adică veniseră pâna aici numai ca să dea de un om stupid care nu voia să le deschidă uşa din cauza unei comori şi mai stupide. Grozav, exace ce visase. Făcu doi paşi în faţă şi începu să bată cu pumnul în uşă.
  "Nu vrem să-şi luăm nicio comoară. Avem nevoie de ajutor," strigă el.
  Normal că nimeni nu răspunse, însă nici nu deschise uşa.
  Steve se gândi ce fel de om stupid ar fi strigat dinăuntru că are o comoară, înainte să ştie dacă ei aveau sau nu de gând să o ia. Sincer să fie, nu credea că acela era Merlin. Poate vreun ajutor sau ceva mai neavansat.
  
  "Dacă nu deschizi uşa în următoarele trei secunde, o s-o dărâm. Şi nu mă pune la încercare."
  Steve ştia că acel cine-o-mai-fi îl aude dinăuntru. "Unu!" începu el, luând poziţia cea mai bună pentru a dărâma uşa. "Doi..."
  Încă nu se auzea nimic, dar Steve simţi că băiatul de fâstâceşte după uşă.
  "Tre..." mai apucă să zică băiatul, însp uşa se deschise imediat.
  Un băiat încruntat, purtând nişte colanţi stupizi şi verzi şi o cămaşă asemănătoare cu a lui Steve ieşi afară din casă, fricos.
  
  "Ce vreţi? N-am nimic să vă dau!" le ţipă el furios.
  Steve strânse din buze nemulţumit. Al dracului mai era şi oamenii ăştia din Evul Mediu.
  "Vrem să vorbim cu Merlin," anunţă el, făcând un pas în faţă.