The smell of irony

[Artimei N. Denver]

Simtise ca se ingroasa gluma cind vazuse cita atentie ii acordase domnita, nu de alta, dar era deja intr-o zona de risc, in orice secunda putea sa se plimba minuta ei pe obrazul lui in mod violent, insa nu avea de gind sa se opresca acolo. Existau zile in care era de-a dreptul nebun, iar sptamina aceea trecuse intr-o asemenea atmosfera.

Desi ii venise sa pufnesca in ris cind ii auzise replica se abtinuse cu pretul a doua coste, se pare ca s-au rupt din cauza acestui efort urias pe care-l depusese. Stii daca incep sa le enumer insemna ca ma laud, iar asta nu este acea calitate ce ma reprezinta, deci nu ai sanse. Trebuie sa le vezi si singura, dar nu cred ca dispui de atita timp ziua aceasta care se grabeste undeva nu este suficienta. Ar fi putut sa stea linga el secole si tot nu l-ar fi cunoscut, avea in singe acea spontanietate ce soca mereu.