The smell of irony

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Il ascultă tăcută, cu o privire gen 'Nu zău?' pe chipul său palid, abţinându-se cu greu să nu pufnească în râs. Se părea că ziua devenea din ce în ce mai amuzantă cu acest mic bufon, arogant şi îngâmfat. Se lăsă pe spate, sprijinită de spătarul scaunului, în timp ce-şi examina absentă unghiile.
  
  "Ai terminat?" întrebă ea când tipul se opri. "Eşti cam plin de tine, drăguţule, dar pun pariu că sub acea mască de pămpălău pe care o afişezi se ascunde un băiatul-mamei. Pun pariu că niciodată nu ai fost cu o fată. Pun pariu că nu eşti decât un drăcuşor care doar latră, dar nu şi muşcă."
  
  În timp ce vorbi, pe buze i se infiripase un zâmbet ştrengar, maliţios. Era sigură 100% că urma o replică plină de sine, şi chiar o aştepta cu nerăbdare.