Hell's bells

[Lexie Stryder]

• Lexie se intoarse brusc, destul de socata sa recunoasca vocea care ii adresase intrebarea. Hmm. Arata rau. Foarte rau. Era palid, transpirat, cu o pata rosie de sange pe un bandaj extrem de murdar si pieptul gol (care in acel moment o innebunea, sincer). Ridica din sprancene, incercand sa isi ascunda surprinderea si frustrarea in legatura cu felul in care arata.
  
  Stia destul incat sa nu se agate de gatul lui si pur si simplu sa il stranga in brate de fericire. Insa in capul ei asta facea. Avea senzatia aceea ciudata in piept pe care o avusese din prima clipa in 'Ceaunul Crapat'. Isi dadu ochii peste cap.
  "In apararea mea, cand am iesit din castel eram inconjurata de elevi," spuse ea, fiind constienta ca nu la asta se referea Kurt. Il privi pentru cateva secunde. "Arati oribil. Poate ar trebui sa te ajut."
  
  Il trase usor de mana, apropiindu-l de ea, nereusind sa isi reprime zambetul care reflecta fericirea nebuna pe care o simtea in acel moment. Stia ca ar fi trebuit sa se ingrijoreze pentru rana aceea urata care se ascundea sub bandajul infasurat pe abdomenul lui Kurt, insa nu se putea concentra inca. Isi infasura mainile in jurul gatului lui si il saruta, simtindu-se brusc revigorata, incepand sa simta din nou electricitatea aceea specifica dragostei.