Foc in apa

[Oswin A. Cameron]

• Ploaie idioata! Exprima Jade printre dinti.
  Adevarul era ca adora cand ploua. Atunci devenea atat de visatoare, melancolica si filosofica. I se parea ca fiecare picatura de ploaie semnifica ceva, si incet incet asocia ploaie cu anumite parti din religie, mitologie sau chiar literatura.
  De aceasta data insa Jade era in Padurea Interzisa. Rezemata de un copac, cu umbrela abandonata undeva in spatele ei, in noroi, soimita privrea spre cer. Respira destul de calm si inca nu tremura. Se simtea ca naiba. Ploaia o udase a naibii de tare incat umbrele nici ca isi mai avea rostul. Poate si din acest motiv o aruncase in spate. Daca tot era uda in cap pana in picioare, ce rost mai avea sa se ascunda sub o panza impermeabila. Isi acoperi insa capul cu gluga robei negre pentru a nu raci, lucru aproape imposibil in acel moment.
  Privi spre cerul inorat, in timp ce miile de picaturi de ploaie cadeau cu repeziciune. Se trezi la realitaca odata ce auzi pasii grabiti prin padure.

ooc: Sper ca nu e nici o problema daca am continuat eu