in my insanity, i have long times of cruel sanity

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Se incrunta cand il auzi povestind, si isi imagina cat de groaznic putea sa fie sa traiesti ca el. Sa ai asemenea urme, fizice dar si psihice. Teribil.
  
  "Poate nu pare, insa nici eu nu pot spune ca am avut o viata mai bine. Mereu dispretuita, aratata cu degetul, si dorindu-mi-se moartea. Oare chiar e mai bine? As prefera soarta ta decat pe a mea. Lumea ma uraste, nimeni nu ma vrea preajma, sunt un nimic, si mereu am fost."
  
  Nu incerca sa dramatizeze, se obisnuise de mult cu asta. Nu stia daca chiar ar fi dorit soarta lui, insa altceva mai bun nu ii venise in minte. De obicei spunea tot ce-i trece prin cap, chiar daca astea nu era decat niste minciuni sau lucruri fara rost.