Hell's bells

[Lexie Stryder]

• Lexie se desprinse de el, insa isi lasa bratele pe langa gatul lui. Rase fara umor cand ii auzi cuvintele, apoi arunca o privire asupra bandajului. Din cate se vedea, rana era adanca si viperina se intreba daca voia sa stie ce patise Kurt. Nu era ea o experta in lupte si restul, insa era suficient de buna la dueluri incat sa fie numita Devoratoare asa ca nu ar fi trebuit sa aiba probleme. Si totusi, daca oamenii aceia ii facusera asta lui Kurt, care era mult mai bun decat ea in chestii de genul, ea nu ar fi avut nicio sansa sa iasa de acolo vie.
  
  Isi drese glasul, incercand din rasputeri sa il creada pe Kurt cand spuse ca este ok.
  "Bine, intinde-te, vreau sa te repar," spuse Lexie, razand scurt.
  Ii desfacu bandajul murdar si ii dezveli rana. Era adanca si inca mai curgea sangele, desi era vizibil domolit fata de cum ar fi trebuit sa fie. Pentru o clipa, fata se intreba ce luase Kurt pentru a avea acest efect.
  
  Alunga acest gand in timp ce isi scoase bagheta din buzunarul din spate al blugilor. Se apleca asupra lui Kurt in timp ce rosti Vulnera Sanentur clar. Rana se inchise incet, ramanand urmele sangelui coagulat pe piele. Lexie facu sa apara un bandaj nou si curat si il inveli in jurul barbatului. Apoi il privi, asezandu-se langa el pe jos.
  "Nu-ti lua camasa pe tine, e mai bine asa," spuse, zambind.